Dumnezeu ne-a creat din iubire și ne-a oferit, în egală măsură, bucuria de a primi și de a oferi. Poate că, uneori, prinși de ritmul accelerat al lumii și de tentațiile fizice și online, uităm să oferim și, poate, și să primim. De aici vin multe suferințe pe care ni le autoadministrăm. Cât de frumos spunea părintele Steindhard, un atât de încercat evreu, care a trăit fericirea ca dar, în cea mai cruntă perioadă a vieții, păstrând-o apoi pentru totdeauna! Unele dintre cuvintele sale memorabile, concretizate și în titlul unei excepționale cărți sunt: “Dăruind, vei dobândi!”. Da, atunci când dăruim, instantaneu, primim bucuria binecuvantată și descoperim dulceața care, de la început, ne-a fost picurată în suflet.

Zilele trecute, mulți salvamontiști l-au căutat pe un tânăr 3 zile pe munte. Acesta apelase 112, spunând că s-a pierdut, după care salvamontiștii nu au mai putut să-l contacteze, telefonul nemaiavând semnal sau fiind închis. Tânărul a găsit drumul și a ajuns acasă, dar a uitat să își deschidă telefonul și să-i anunțe pe salvatori că e în siguranță, așa că, mânați de dorința de a-l găsi în viață, ei au depus eforturi și sacrificii considerabile. Când s-a sinchisit, în sfârșit, tânărul să anunțe, ei erau epuizați. Un val de indignare a apărut pe rețelele de socializare și mulți comentatori cereau pedepsirea turistului. Reacția salvamontistului șef a fost, însă, incredibilă. A zis că e regretabil că nu au fost anunțați, dar că nu își dorește sancționarea tânărului, pentru că oamenii au nevoie să nu se teamă să ceară ajutor. Cei care oferă sunt, așadar, mult mai echilibrați, mai plini de energie, mai înțelegători și mai zâmbitori decât cei care își rezervă roluri de observatori. Altruismul este, așadar, terapeutic și ne oferă acea împlinire după care tânjim deseori.

A-i încuraja pe tineri să caute a dărui este, prin urmare, binefăcător pentru ei. E de folos și ca ei să simtă că implicarea lor este utilă. Părintele Nicolae Tănase, de la Valea Plopului, cel care a salvat atât de mulți oameni de la avort, spunea că, pentru a preveni necazul, e bine să-l cauți acolo unde e și să ajuți. Cu alte cuvinte, mergi acolo unde vezi că e nevoie de tine și oferă ceea ce poți tu dărui, iar bucuria va veni la tine!

Fundația Rafael promovează de peste 14 ani bucuria de a dărui și de a primi. Copii și adulți cu dizabilități, voluntari, sponsori, aparținători, colegi etc. interacționează aici și își oferă, reciproc, în egală măsură, bucurii. Pandemia a tulburat puțin această dinamică, luni de zile fiind nevoiți să ne vedem online mai mult, cu toate insuficiențele unor astfel de interacțiuni, dar cu gândul și cu intenția de a face atât cât se poate de bine totul.

Proiectul spre care ne-a condus Fundația Alber se pliază, în aceste luni de tranziție, pe nevoia noastră de a reveni la activitățile la centru în mod plenar, de a-i readuce pe voluntari în mijlocul copilașilor și adulților cu dizabilități, de a revitaliza implicarea tuturor în efortul minunat al integrării sociale. În cadrul proiectului, vom selecționa din nou voluntari, îi vom asista să se cunoască bine, să își identifice calități nebănuite, îi vom instrui să lucreze cu beneficiarii noștri și să primească dulceața aceea a dăruirii de sine, ne vom întări și îmbogăți resursele de curaj, financiare și profesionale necesare împlinirii misiunii noastre: creșterea calității vieții copiilor și adulților cu dizabilități. De asemenea, copiii și tinerii din comunitate vor experimenta satisfacția de a face cunoștință cu beneficiarii Centrului de Zi Rafael, de a alerga de dragul lor și de a strânge fonduri, pe parcursul celor două evenimente sportiv-caritabile programate.

Toate aceste activități programate în cadrul proiectului oferă bucuria în dublu sens și sunt adevărate surse de empatie, entuziasm, energie și dragoste de viață.

Binele se face întotdeauna cu smerenie și cu zambetul pe buze. E lecția pe care o experimentăm împreună cu Fundația Alber, cu tinerii voluntari și alergători și cu beneficiarii Fundației Rafael.

Gânduri bune și inimi viteze!