În data de 13 iunie a avut loc ștafeta beneficiarilor Rafael, acțiune ce a precedat evenimentul sportiv caritabil Andurant Sprint Rafael. Evenimentul este un concurs de alergare montană, în care sportivi cu experiență sau amatori cu suflet mare aleargă, strângând fonduri și asigurând astfel gratuitatea terapiilor atât de necesare copiilor și adulților cu dizabilități.

Dar, Andurantul de anul acesta a avut ceva foarte special și o notă cu totul aparte; asta pentru că și beneficiarii Fundației Rafael au fost implicați în desfășurarea evenimentului, alergând fiecare din propria casă până la următorul beneficiar și predându-i ștafeta voios și cu zâmbetul pe buze. Am format astfel un lanț uman, un lanț al solidarității, în care efortul fiecăruia contează, este prețuit și răsplătit pe deplin. Oameni cu dizabilități sau fără au alergat împreună, chiar dacă la o săptămână distanță, demonstrând astfel că societatea noastră începe să se schimbe, să devină mai flexibilă, mai împăciuitoare, mai iertătoare, acceptând diversitatea și asigurând membrilor săi un mediu în care fiecare individ are posibilitatea să crească, să se dezvolte frumos și armonios și mai ales are rolul și importanța sa. Contribuția fiecăruia dintre noi a contat și împreună am dat viață unui eveniment frumos și diferit, care a rămas întipărit în sufletul fiecăruia.

M-am simțit onorată să fiu eu cea care dă startul predării ștafetei beneficiarilor, alergând pe bandă în propria curte, înconjurată de mușcate și multe alte flori pline de prospețime -care au înflorit parcă pentru a răsplăti munca și dăruirea constantă a mamei mele. M-au însoțit și păsările pe parcursul activității fizice desfășurate, trilurile lor anunțând că ziua aceea însorită de sâmbătă nu este o zi ca oricare alta. Veselă și plină de energie i-am predat apoi ștafeta, surorii mele, Erika și tot așa până am ajuns la ultimul beneficiar. La sfârșitul evenimentului cu toții eram mai fericiți, mai plini de energie, mai implicați în desfășurarea propriului destin.

Deși sunt o tânără cu dizabilități fizice, iar libertatea mea de mișcare este mult diminuată (pe distanțe scurte merg ajutându-mă de un cadru metalic, iar pe distanțe lungi folosesc un scaun rulant pentru a mă deplasa) iubesc să fac sport, să mă mișc, să fiu activă. Așa încât merg cu ortezele câte patru ore, stau pe minge pentru echilibru, fac o oră de bicicletă și cinci minute de bandă. Cumulat tot acest efort fizic ar însemna cam șase ore sau aproximativ un km, zilnic. Dar nu regret nimic, fiecare minut de efort susținut merită cu prisosință pentru că mă ajută: să mă mențin într-o formă fizică și psihică bună, să țin boala în loc, să fiu plină de energie și vitalitate și să găsesc echilibrul atât de necesar între cele trei entități ale noastre trup, minte și suflet.

Participând la predarea ștafetei, beneficiarii Fundației Rafael au demonstrat că: persoanele cu dizabilități pot face sport, pot duce o viață activă, sunt foarte implicate, pun mult suflet în tot ceea ce fac și merită susținute și sprijinite chiar dacă au nevoie de mai mult timp, efort, energie și suport pentru a reuși în viață. Odată integrate vor face tot posibilul pentru a-și păstra locul bine meritat în societate.

Totodată, alergătorii din cadrul evenimentului Andurant Sprint Rafael au avut astfel șansa să ne cunoască, formând împreună un tot unitar și am înțeles că numai așa putem reuși.

Autorul articolului: Iulia Dănilă