Copiii, continua revelație
Ce poate fi mai emoționant decât să vezi inocenta iubire de aproapele cu care sunt înzestrați copilașii? Trăim în grabă, trecem peste cele esențiale cu viteză, pentru a patina apoi consumând balastul de temeri și de expectanțe negative, de știri care ne golesc de conținut și de energie, lăsându-ne triști și obosiți. Război, boli, certuri, temeri, dureri…STOP! Avem cu toții nevoie de terapie, de o bucurie nedisimulată, de gesturi nevinovate și frumoase, pe care să le facem fără să ne gândim mult la ele…pur și simplu…din dragoste.
Cine ne poate reaminti satisfacția pe care am trăit-o atunci când, fără un motiv conștient, le-am zâmbit celorlalți, le-am oferit locul nostru, am ajutat pe cineva, am fost acolo? Înaintând în viață, valurile ei ne-au îndepărtat uneori și de noi înșine, dar, azi, privind cu luare aminte la o fotografie, am descoperit ceva cu adevărat mișcător: bucuria nu se pierde. E în copiii de lângă noi și, din fericire, în copilul din noi.
Priviți-i pe David și pe Cristi! Vă puteți imagina o mai mare sinceritate a gestului, o mai duioasă imagine a afecțiunii, o mai cuprinzătoare definiție a altruismului? Dumnezeu a sădit în fiecare dintre noi aceste daruri. Ne naștem pe rând pentru ca ei, copiii, cu o mai recentă imagine a Bunătății, să ne reamintească de ce am venit pe lume. Chipul Lui Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, iar copiii ne sunt o continuă și fericită revelație.